1933-1939 – DE LA EXCLUDERE LA PERSECUȚIE

        La alegerile din noiembrie 1932, Partidul Național Socialist Muncitoresc a primit mai
mult de o treime din voturi. Politicienii conservatori l-au convins pe președintele german,
Paul von Hindenburg, să îl pună pe Adolf Hitler în fruntea unui guvern minoritar, format din
partidele conservatoare și naționaliste. Naziștii au reușit rapid să dejoace planurile
celorlalte partide, chiar primind sprijinul unui partid central pentru reformarea unor legi,
care au dus apoi la abolirea democrației.
       Toate partidele, cu excepția partidului nazist, au fost interzise. Diverse organizații
naziste au început să controleze viața publică și pe cea privată a cetățenilor. Au început
persecuțiile împotriva evreilor și a altor persoane considerate indezirabile de regimul
nazist. Persoanele cu o afiliere politică diferită au fost închise în lagăre, fără a avea parte
de proces. Lagărul de concentrare de la Dachau, deschis în martie 1933, a devenit un
model pentru toate celelalte lagăre de concentrare. Tinerii germani au fost înregimentați în
diferite organizații de tineret. Ei urmau să fie educați pentru a deveni cetățeni obedienți ai
noului stat. Ideologia nazistă trebuia să pătrundă la toate nivelurile societății.
Noile legi de excludere a evreilor din societate au fost adoptate aproape imediat
după preluarea puterii. Cu timpul au apărut sute de astfel de legi. Unele dintre acestea
interziceau evreilor să viziteze băile publice, parcurile sau restaurantele, altele le
îngrădeau dreptul de a lucra în guvern, în presă sau în instituții de cultură. Discriminarea
s-a acutizat treptat. Curând, copiii evrei nu au mai putut merge la școală, medicii și
avocații de origine evreiască nu au mai putut trata sau pleda pentru ne-evrei. Conform legii
evreii erau cetățeni de mâna a doua.
       Încet, dar sigur, evreii au fost eliminați din societate. Ei au trebuit să-și predea
casele și bunurile de valoare statului. Evreii care dețineau magazine sau întreprinderi au
fost obligați să transfere dreptul de proprietate pentru o sumă foarte mică de bani. Mulți au
încercat să plece, dar vizele de intrare în alte țări erau greu de obținut. Cu o legislație
greoaie, Suedia nu a fost o excepție de la această regulă. Doar câteva mii de evrei au fost
acceptați în Suedia înainte de 1939.
       În toamna anului 1938, autoritățile naziste au decis să expulzeze toți evreii care
dețineau cetățenie poloneză. Mulți dintre ei au trăit în Germania de generații. Aproximativ
15.000 de persoane au fost afectate de această decizie. Autoritățile poloneze nu au vrut
să-i primească, deși aveau cetățenie poloneză, astfel că i-au plasat în lagăre de refugiați,
la granița dintre Germania și Polonia.
       Una dintre familiile afectate de această decizie a fost familia Grynszpan. Ei trăiau în
Germania din anul 1911. Când fiul lor, Herschel, în vârstă de 17 ani, care fugise la Paris, a
auzit că părinții și sora lui trăiau în condiții foarte grele într-o tabără de refugiați, a făcut
rost de o armă, după care s-a dus la Ambasada Germaniei și a împușcat un diplomat, pe
Ernst vom Rath. Două zile mai târziu, pe data de 9 noiembrie, vom Rath a murit. Ministrul
Propagandei, Joseph Goebbels, a folosit această faptă ca o scuză să înceapă o campanie
organizată împotriva evreilor din Germania, pentru a “răzbuna” crima comisă.
       În seara zilei de 9 noiembrie 1938, un atac violent și sângeros a fost lansat
împotriva populației evreiești din Germania, așa-numitul Pogrom din Noiembrie. Violențele
au durat câteva zile. Mii de vitrine au fost sparte, iar magazinele evreiești jefuite. Sticla
căzută pe străzi dădea impresia de cristale, din această cauză, probabil, pogromul a
primit numele de Noaptea de Cristal. O serie de bărbați și femei au fost bătuți, împușcați
sau omorâți în bătaie. Situația a fost atât de dramatică încât unii au ajuns să se sinucidă.
Se presupune că aproximativ 400 de evrei au fost uciși în timpul nopții din 9 spre 10
noiembrie, dar numărul total de morți din perioada pogromului din noiembrie a fost estimat
la aproximativ 1.500 de persoane. Aproape 300 de sinagogi au fost incendiate și în jur de
30.000 de evrei au fost arestați și trimiși în lagăre de concentrare, fără nici un alt motiv
decât pentru faptul că erau evrei. Guvernul nazist a decis că evreii din Germania trebuie
să plătească un miliard de mărci germane, ca o compensație pentru daunele produse de
pogrom.