INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA HOLOCAUSTULUI

Evreii din Europa

În 1933 aproximativ nouă milioane de evrei trăiau în Europa, mai puțin de 2% din
totalul populației. Cea mai mare parte a populației evreiești trăia în Polonia, în partea de
vest a Uniunii Sovietice, în România și Statele Baltice. În aceste zone, evreii constituiau
între 5% și 10% din totalul populației.

În Germania, populația evreiască a fost de aproximativ 500.000 de persoane,
reprezentând aproximativ 0.75% din totalul populației. În teritoriile românești, care între
1918-1940 au inclus și Transilvania, Basarabia și Bucovina, evreii au atins cel mai mare
număr de până atunci, apropiindu-se de un milion de suflete spre sfârșitul perioadei
interbelice. Conform recensământului din 1930, ei reprezentau puțin peste 4% din totalul
populației.
În multe dintre satele din Europa de Est și Uniunea Sovietică, evreii au trăit la fel
cum au făcut-o strămoșii lor timp de secole. Ei locuiau în orășele mici sau în zone rurale,
unele având chiar o populație evreiască majoritară. Mulți dintre ei și-au păstrat portul
tradițional și au dus o viață religioasă foarte strictă. Unii erau înstăriți, dar cei mai
mulți erau săraci. În orașele mai mari, evreii au devenit din ce în ce mai implicați în
societatea în care trăiau alături de populația majoritară și, chiar dacă unii au păstrat un stil
de viață tradițional, mulți au renunțat la practicile religioase. În Europa de Vest, tot mai
mulți evrei au fost asimilați, ceea ce înseamnă că s-au adaptat la modul de viață al
societății în care trăiau. Cu alte cuvinte, viața pentru evreii din Europa a fost foarte diferită
de la o zonă la alta.